La majoritatea concursurilor de Miss, la proba "Personalitate", se pun candidatelor intrebari cum ar fii "cu ce cantaret/actor/scriitor/personalitate politica,in viata sau nu, real sau fictiv, ti-ar placea sa iei masa, sa porti o dicutie?"
Eu sunt sigura de un lucru. Mi-ar placea la nebunie un ceai dansant cu Freddy, miss Havisham si Captain Jack Sparrow. Nu m-as plictisi sub nici o forma. Dementia at it's finest!
Bijuteria mea muzicala de azi.
Thursday, April 30, 2009
Wednesday, April 29, 2009
Pierduta in Romania. Ma declar nula.
De mai bine de doua saptamani, ma invart intr-un cerc al incompetentei si indolentei, tipic romanesti... Ma simt de parca as fii Luna, alerg dupa propria-mi coada. Pe langa faptul ca nu e rewarding deloc, it also looks stupid. Povestea e asa:
Am facut o tamponare. Nu e nimic neobisnuit in asta, mai ales pentru mine care, mereu la volan, pe langa condus, mai fac cel putin inca doua lucruri, de genul: vorbesc la telefon, trimit sms, dictez acte, corectez acte, caut telefonul din geanta de pe bancheta din spate, caut alt CD, mut postul radio de 10 ori pana-mi convine ce-mi gadila urechea, notez numere de telefon/nr de CF/nume/ore/adrese pe bucatele de hartie pe care le gasesc prin usi/torpedo dupa ce, evident, le caut cateva minute bune, toate astea in timp ce traversez intersectii aglomerate.... da, un procentaj destul de ridicat din timpul pe care-l petrec la volan, nu sunt atenta la condus. Din categoria "conduc foarte bine, dar numai si numai cand sunt atenta". Revenind, am facut tamponare, masina nu are nimic, atat doar ca suportul pe fata a numarului de inmatriculare s-a rupt si a doua zi, undeva-candva, am pierdut placuta... Cand mi-am dat seama, am facut ce face orice femeie – am sunat un barbat sa intreb ce-i de facut, foarte relaxata, fara nici un stres... Asta este, am pierdut numarul, fac demersurile necesare si primesc altul, nu? Reactia de cealalta parte a telefonului a fost: „Ai pierdut numarul??? Vai!! Du-te si cauta-l. Refa-ti drumul si cauta-ti numarul, pentru ca e problema, nu ai voie sa circuli fara. Si in plus, dureaza foarte mult pana sa obti altul. DU-TE CAUTA-L!” Raspunsul meu a fost: „HELL, NO!” Nu aveam de gand sa pierd cateva ore bune refacand alambicul drumurilor din ziua respectiva si oricum, vorba unui prieten, numarul meu, mai mult ca sigur, se afla deja pe spatele unei carute sau pe o masina furata, pentru ca, deh, placutele de inmatriculare pierdute pe marginea drumului nu ajung sa-si faca mult timp veacul pe acolo.
Buuuun. Nu ma duc sa o caut, decid sa rezolv problema my own way, adica dau telefoane pentru a ma interesa ce e de facut, unde trebuie mers, cu ce acte sa ma prezint, ca sa merg mai mult decat pregatita, in speranta ca as putea evita drumurile suplimentare. Nu o data mi s-a intamplat sa merg pe la cate o institutie, cu toate ce credeam ca e nevoie si sa repet drumul inca cel putin de trei ori, primind mereu si mereu completari ulterioare. Ca un fel de note de subsol... Si uite asa, dau de prima idioata... Nu am pornit cu prejudecati, nu am considerat-o din start o idioata incompetenta (aici cred ca am gresit), ci am aflat pe parcurs. Deci... sun la firma de leasing de unde am luat masina, stiind ca, pe talonul masinii, ei figureaza ca proprietari, eu fiind doar utilizatorul, in baza contractului. Idioata, sa-i spunem Lenuta, imi spune in felul urmator: completati un formular tipizat ce-l gasiti la un birou de copiat acte, de exemplu cel de pe str. Vicentiu Babes, cum ca ati pierdut placuta, duceti-l la Politia Rutiera, ei va elibereaza o dovada, veniti cu dovada la noi, completati o cerere de eliberare a unei noi placute de inmatriculare, noi o trimitem in judetul Bihor la politie impreuna cu solicitarea eliberarii unei noi placute si in doua saptamani o primiti. Am tras aer in piept, sa nu mi se faca rau. Boy, did i regret not going back in search for my plate!
Buuuun. Ma apuc de treaba. Merg pe str. Vicentiu Babes, la biroul de copiat acte si cer un formular tipizat pentru cei ce pierd placute de inmatriculare. Tanti de acolo, sa-i spunem idioata numarul doi, Florica, imi spune ca nu exista asa ceva, ci de fapt, este vorba de o declaratie notariala. Ca sa vezi chestie, futu-i! Mi-am pus increderea intr-o idioata pe nume Lenuta despre care credeam ca stie ce vorbeste si care mi-a zis ca trebuie completat un formular tipizat, cand mi-era mai mult decat la indemana sa fac o declaratie notariala. Banui ceva: poate ca Lenuta e o idioata nepregatita profesional. Plec de pe str. Vicentiu Babes.
A doua zi, imi fac declaratia si ma prezint cu ea la Politia Rutiera. Domnu’ politist, dupa ce-mi asculta povestea cum ca nu, nu in urma unei tamponari nedeclarate mi s-a rupt suportul placutei, ci asa, din senin, se uita la mine lung si ma intreaba: „Si de ce ati venit la noi? De la noi nu aveti nevoie de nici o dovada... Si declaratia ati facut-o degeaba. Mergeti vis-a-vis de politie pe str. Mihai Eminescu, in incinta Foto studio si contracost vi se face o alta placuta.” Nu-mi vine sa cred ce aud! Nu poate fii atat de simplu... Sceptica, de felul meu, cu privire la inteligenta si pregatirea organelor, nutresc in ascuns sentimentul ca organul nu ar stii despre ce vorbeste, drept pentru care cer o a doua opinie. Sun un amic de la firma de leasing, ii povestesc ce mi-a spus organul si rog sa vorbeasca din nou cu idioata Lenuta, sa ma lamureasca daca se poate asa, fara toate demersurile ce mi le-a indrugat ea. Ma resuna si-mi spune ca da, idioata Lenuta a zis ca se poate si asa. Pfff!!!!!!!! Concluzie: organul nu este un idiot, spre marea mea surprindere. Confirmare: da, Lenuta e o idioata nepregatita profesional, care vorbeste fara ea.
Buuuun. Merg vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu, la Foto Studio.
- „Buna ziua. Mi-am pierdut o placuta de inmatriculare si am inteles ca dumneavoastra va ocupati cu asa ceva.”
- „Da, sigur. Dar, momentan, nu avem tabla...”
- „ Si... pe cand credeti ca primiti?”
- „N-as putea sa va spun.”
- „??? Pai, totusi, intr-o ora, o zi, o saptamana, o luna?”
- „Hmmm.... Azi e marti, incercati pe vineri.”
- „Ok, multumesc.”
De marti pana vineri, toate organele care m-au vazut in trafic, m-au intrebat unde-i placuta. Nu e, iar cei care se ocupa cu asa ceva, n-au tabla.
Vineri. Plec de la birou mai repede ca sa ajung vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu, la Foto Studio. Parchez la doua stazi distanta, pentru ca nu am gasit loc de parcare mai aproape, ma dau jos, parcurg doua strazi pe tocuri de 10 cm, pe un trotuar spart ca deh, se schimba iar bordurile, ajung in fata usii. Inchis. Program de lucru? Zilnic, de la 9.00 la 16.00. Ma uit la ceas: 15.24. WTF??? Insane.
Luni. Ma trezesc mai devreme, iau secretara, gonesc prin oras ca sa ajung vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu, la Foto Studio sa-mi fac placuta si sa ajung in timp util la birou. Ajung in fata usii. „Revin in 5 minute.” ...................................................................... Dupa 15 minute, fac o criza de nervi de care nu e absolut nimeni curios, ma iau si plec, frustrata. Ajung la birou, cu intarziere...
Marti. Plec de la birou mai devreme. Ajung vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu, la Foto Studio, sa-mi fac placuta.
- „Buna ziua. Vreau sa-mi fac o placuta de inmatriculare.”
- „Nu avem tabla.”
- „?!?!?!?!? E marti. Colega dumneavoastra mi-a zis sa incerc vineri... e marti!!!”
- „Imi pare rau, asta este, nu avem tabla.”
- „Si pe cand credeti ca primiti?”
- „N-as putea sa va spun.”
- „???!!!!! Sa inteleg ca dumneavoastra, care va ocupati de placute de inmatriculare, pentru ca nu aveti tabla, de mai bine de o saptamana nu lucrati nimic??? Si nici nu va stresati sa faceti rost de tabla mai repede! Ok, i’ve had it with you people. Se mai ocupa si altcineva, in Arad, de placute de inmatriculare?”
- „Da, incercati pe str. Vicentiu Babes, unde e un birou de copiat acte. In incinta lui.”
Imi vine sa ma impusc. Ma gandesc la idioata Florica, cea la care am fost cu cateva zile inainte, sa-i cer formularul tip inexistent, tot cea care m-a indrumat spre un notar sa-mi fac o declaratie inutila si care nu a binevoit sa-mi spuna ca da, si acolo se pot face placute. Mi se pare ca filmul asta devine din prost, mai prost.
Buuuun. Plec de pe str. Mihai Eminescu spre str. Vicentiu Babes. Nu gasesc loc de parcare, mai dau o tura, ma enervez, renunt, plec.
Miercuri. Ma trezesc mai devreme, iau secretara, gonesc prin oras sa ajung pe str. Vicentiu Babes, la biroul de copiat acte, sa-mi fac o nenorocita de placuta de inmatriculare. Ajung, gasesc loc de parcare. E deschis. Dau de idioata Florica.
- „Buna ziua. Mi-am pierdut o placuta de inmatriculare. Am inteles ca se pot face SI la dumneavoastra.”
- „La noi? Nu, in nici un caz. Vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu, la Foto Studio.”
Mai pot sa spun ceva???????????????????? Stie cineva ceva in tara asta? Are cineva habar de ceva? Imi vine sa-mi dau palme pentru ca, guess what? Cine merge maine, din nou, la Foto Studio vis-a-vis de politie, pe str. Mihai Eminescu si intreaba, „aveti tabla??????????????????????”
Asta e, clar, mai tare decat „ai luat meeereee?”
Vreau sa emigrez.
Wednesday, April 22, 2009
Ca sa vezi... te-ai fi gandit?
Azi dimineata, in drum spre work, am auzit la radio ca un grup de cercetatori au descoperit ce gust si ce miros are Calea Lactee si Universul, in general... gust de zmeura si miros de rom. Puteau fi si ei mai inspirati si sa spuna ca invers – gust de rom si miros de zmeura - ... eram mai castigati. Puteau sa spuna orice, ceea ce probabil au si facut. Cine-i poate contrazice? Oricum, nu inteleg cu ce ne-a facut mai bogati aceasta informatie. Nu m-am trezit niciodata intrebandu-ma lucrurile astea, nici o fantezie in care pluteam prin cosmos nu mi-a fost saracita de faptul ca n-as stii cu ce miros si cu ce gust sa asociez cosmosul, pe care nici nu l-as mirosi, nici nu l-as gusta. But, then again, i must not be smoking enough...
Thursday, April 16, 2009
Musica e...
Imi plac filmele bune si muzica buna. Filmele care ma impresioneaza si ma marcheaza, care reusesc sa-mi vanda povestea si ma tin cu sufletul la gura. Filmele despre care vorbesc si peste o saptamana, iar in cele mai bune cazuri si peste sase ani si cinsprezece vizionari (The 25th hour, The green mile, Crash, Dogville, Slumdog millionaire...). Muzica, de asemenea, trebuie sa-mi transmita stari, sa-mi gadile urechea si mintea. Nu conteaza ce fel de muzica, ideea e sa indeplineasca cele doua atribute de mai sus. Intotdeauna m-a blocat intrebarea: "ce gen de muzica iti place?". Nu stiu ce gen, dar stiu ca-mi place muzica buna, care sa mi se potriveasca atunci cand o ascult. Poate fi rock, soul, r&b, concert de pian, Bob Marley, Lenny Kravitz, The Cranberries, Queen, Katie Melua, U2, Depeche Mode, Pink, Joe Dassin, Norah Jones, Leonard Cohen, Madonna, Samuel Barber, Janet Jackson, Thunderstruch, Shine on you crazy diamond, I like to move it (move it), Un altra te, Valerie, Who cares, Sympathique, Run baby, run ... Cu muzica e ca si cu mancarea, spunea un prieten. Mananci ce ai pofta.
Zilele trecute am vazut un film nu din categoria celor mentionate, ci un film prost. Produziert im Deutschland (???). Prost in genul acelor filme in urma carora nu ramai cu nimic. Mi-as fi putut trai linistita viata mai departe si fara sa-l fi vazut. Dar, datorita soundtrack-ului, imi voi aminti forever de filmul Barfuss, respectiv Barefoot in dulcea limba, engleza, pentru ca a mai adaugat cateva melodii la soundtrack-ul vietii mele. Cele mai dragi melodii mie, le-am cules de prin filme...
Zilele trecute am vazut un film nu din categoria celor mentionate, ci un film prost. Produziert im Deutschland (???). Prost in genul acelor filme in urma carora nu ramai cu nimic. Mi-as fi putut trai linistita viata mai departe si fara sa-l fi vazut. Dar, datorita soundtrack-ului, imi voi aminti forever de filmul Barfuss, respectiv Barefoot in dulcea limba, engleza, pentru ca a mai adaugat cateva melodii la soundtrack-ul vietii mele. Cele mai dragi melodii mie, le-am cules de prin filme...
Subscribe to:
Posts (Atom)
