In dimineata asta am savurat cafeaua cu buna mea prietena, Ana-Elena. Imi plac momentele de confidente si tihna cu ea, sunt momente interesante, de introspectie, in aburi de cafea, ceai, sau vin ocazional, invaluite in fumul unei tigari ce se ridica lenes dintr-o scrumiera. De regula, cand stau cu cineva la cafea, se aude in fundal o muzica, sa ne acompanieze povestile. Un fel de soundtrack al intalnirii. Cu Ana-Elena nu. Nu se aude nici o muzica in fundal, stam in liniste pentru a ne auzi chiar si gandurile care inca nu s-au transpus in vorbe si discutam molcom, aproape soptit.
Invartind lingurita in cana, am auzit-o incepand sa povesteasca despre ce se mai intampla cu ea:
“Ma simt ca dupa o revolutie, traiesc o stare de democratie. Ma simt mai libera decat am fost vreodata, tanara dar coapta, cu o pofta de viata de nedescris. Uneori, am asa o stare de surescitare interioara incat imi vine sa imi pun baschetii in picioare si sa alerg kilometri intregi. As muta munti, nu alta. Am o stare de bine ce ma face sa vad in jurul meu lucrurile marunte ale vietii, care mi se par atat de frumoase incat nu ma pot abtine sa nu zambesc si sa le las sa-mi faca ziua. Sarbatoresc viata cu fiecare secunda ce trece. Azi, de exemplu, eram in masina, conduceam pe un bulevard ce merge paralel cu calea ferata si mi-am dat seama, la un moment dat, ca in stanga mea, trenul era in sincron cu mine. Masinaria aia metalica, enorma, mergea in rand cu mine, cu aceeasi viteza, luand aceleasi curbe. Si am zambit la vederea simbiozei ciudate la care eram partasa, dansand dupa cum ne ducea drumul. Mi-a facut ziua. Am innebunit, stiu, e o nebunie ce-ti spun, dar toata dinamica drumului, a masinii, a trenului m-a facut sa simt ca sunt in viata si sa ma bucur de asta. As putea sa zbor, jur. Si toate astea din cauza a doi barbati. Doi. Ei au pus in mine sangele in miscare. Am cunoscut, nu cu mult timp in urma, atat barbatul cu care vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata si cu care vreau sa-mi petrec zilele cat si barbatul cu care vreau sa calc stramb in fiecare noapte. Si ii ador pe amandoi si ei pe mine. N-am mai trait niciodata asa ceva! Sunt doi barbati perfecti pentru mine, din puncte de vedere diferite, dar perfecti. Sunt norocoasa, stiu, si ai putea spune ca imi bat joc de norocul de a cunoaste doi barbati perfect match si totusi sa nu fac lucrul intelept si sa aleg unul din ei, ca doar asa e vorba, alergi dupa doi si ramai fara nici unul, dar nu ma pot abtine, ii vreau pe amandoi si ii vreau acum. Fac o echipa grozava si ei nici nu stiu asta. Iar daca renunt la unul, n-am sa-l mai vreau pe celalalt, sunt sigura. Si uite asa, ma simt ca un vulcan, nu ma gandesc la nimic altceva decat la sex, toata ziua, toata ziua, toata ziua, toata ziua, sex prin toti porii, in minte, in vise, pe buze, dimineata, dupa masa, seara. Si cel mai interesant e ca n-am remuscari. Nici macar urma de asa ceva. Gust din machiavelli-ism cu o pofta de speriat. Unul pleaca, altul vine, nu apuc sa-mi trag rasuflarea. Senzualiatea e la cote maxime, mai apriga ca niciodata. Si ce unul porneste, continua celalalt. E o nebunie. Daca la inceput, cu unul eram blanda, docila, afectuoasa iar cu celalalt eram dezlantuita, nesabuita si mereu avand pe buze cuvintele „mai mult”, acum s-au intalnit cele doua si sunt EU cu amandoi. Unul imi maseaza picioarele si imi saruta ochii, ma strange in brate si-mi spune: „I idolize you.” Celalalt ma suna sa ma intrebe what’s my middle name. „Why do you want to know?” „I’m booking tickets for the weekend in London. I know a swingers bar i want to take you to. We’ll have a blast. Pack lightly.” Si nu am remuscari! Sunt papusar. Nu m-am atasat, nu am nimic, deci nu am nimic de pierdut. Iau totul asa cum vine. Am gasit condimentele ce lipseau vietii mele: sarea si piperul. Nu stiu cat va mai dura toata nebunia asta, dar am sa musc din ea fara sa ma gandesc de doua ori si am sa ii fur tot farmecul posibil pentru ca imi da energia unei stari de invincibilitate care e high-ul cel mai high. Simt ca as putea face orice pe lumea asta si mai important e ca am cheful necesar sa fac orice pe lumea asta. O prietena de-a mea lua in considerare, mai acum ceva vreme, implanturi de marire a sanilor si m-a intrebat daca nu vreau si eu, sa le facem impreuna. Am sunat-o recent si i-am zis ca in ritmul asta, va trebui sa renunt si la sanii pe care ii am, pentru ca ma vor incurca. Logic ar fi sa-mi fac operatie de schimbare de sex FOR I AM BECOMING A MAN.”
Ne-am terminat cafeaua, am sarutat-o pe crestet si a plecat. Ma bucur pentru ea.
Invartind lingurita in cana, am auzit-o incepand sa povesteasca despre ce se mai intampla cu ea:
“Ma simt ca dupa o revolutie, traiesc o stare de democratie. Ma simt mai libera decat am fost vreodata, tanara dar coapta, cu o pofta de viata de nedescris. Uneori, am asa o stare de surescitare interioara incat imi vine sa imi pun baschetii in picioare si sa alerg kilometri intregi. As muta munti, nu alta. Am o stare de bine ce ma face sa vad in jurul meu lucrurile marunte ale vietii, care mi se par atat de frumoase incat nu ma pot abtine sa nu zambesc si sa le las sa-mi faca ziua. Sarbatoresc viata cu fiecare secunda ce trece. Azi, de exemplu, eram in masina, conduceam pe un bulevard ce merge paralel cu calea ferata si mi-am dat seama, la un moment dat, ca in stanga mea, trenul era in sincron cu mine. Masinaria aia metalica, enorma, mergea in rand cu mine, cu aceeasi viteza, luand aceleasi curbe. Si am zambit la vederea simbiozei ciudate la care eram partasa, dansand dupa cum ne ducea drumul. Mi-a facut ziua. Am innebunit, stiu, e o nebunie ce-ti spun, dar toata dinamica drumului, a masinii, a trenului m-a facut sa simt ca sunt in viata si sa ma bucur de asta. As putea sa zbor, jur. Si toate astea din cauza a doi barbati. Doi. Ei au pus in mine sangele in miscare. Am cunoscut, nu cu mult timp in urma, atat barbatul cu care vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata si cu care vreau sa-mi petrec zilele cat si barbatul cu care vreau sa calc stramb in fiecare noapte. Si ii ador pe amandoi si ei pe mine. N-am mai trait niciodata asa ceva! Sunt doi barbati perfecti pentru mine, din puncte de vedere diferite, dar perfecti. Sunt norocoasa, stiu, si ai putea spune ca imi bat joc de norocul de a cunoaste doi barbati perfect match si totusi sa nu fac lucrul intelept si sa aleg unul din ei, ca doar asa e vorba, alergi dupa doi si ramai fara nici unul, dar nu ma pot abtine, ii vreau pe amandoi si ii vreau acum. Fac o echipa grozava si ei nici nu stiu asta. Iar daca renunt la unul, n-am sa-l mai vreau pe celalalt, sunt sigura. Si uite asa, ma simt ca un vulcan, nu ma gandesc la nimic altceva decat la sex, toata ziua, toata ziua, toata ziua, toata ziua, sex prin toti porii, in minte, in vise, pe buze, dimineata, dupa masa, seara. Si cel mai interesant e ca n-am remuscari. Nici macar urma de asa ceva. Gust din machiavelli-ism cu o pofta de speriat. Unul pleaca, altul vine, nu apuc sa-mi trag rasuflarea. Senzualiatea e la cote maxime, mai apriga ca niciodata. Si ce unul porneste, continua celalalt. E o nebunie. Daca la inceput, cu unul eram blanda, docila, afectuoasa iar cu celalalt eram dezlantuita, nesabuita si mereu avand pe buze cuvintele „mai mult”, acum s-au intalnit cele doua si sunt EU cu amandoi. Unul imi maseaza picioarele si imi saruta ochii, ma strange in brate si-mi spune: „I idolize you.” Celalalt ma suna sa ma intrebe what’s my middle name. „Why do you want to know?” „I’m booking tickets for the weekend in London. I know a swingers bar i want to take you to. We’ll have a blast. Pack lightly.” Si nu am remuscari! Sunt papusar. Nu m-am atasat, nu am nimic, deci nu am nimic de pierdut. Iau totul asa cum vine. Am gasit condimentele ce lipseau vietii mele: sarea si piperul. Nu stiu cat va mai dura toata nebunia asta, dar am sa musc din ea fara sa ma gandesc de doua ori si am sa ii fur tot farmecul posibil pentru ca imi da energia unei stari de invincibilitate care e high-ul cel mai high. Simt ca as putea face orice pe lumea asta si mai important e ca am cheful necesar sa fac orice pe lumea asta. O prietena de-a mea lua in considerare, mai acum ceva vreme, implanturi de marire a sanilor si m-a intrebat daca nu vreau si eu, sa le facem impreuna. Am sunat-o recent si i-am zis ca in ritmul asta, va trebui sa renunt si la sanii pe care ii am, pentru ca ma vor incurca. Logic ar fi sa-mi fac operatie de schimbare de sex FOR I AM BECOMING A MAN.”
Ne-am terminat cafeaua, am sarutat-o pe crestet si a plecat. Ma bucur pentru ea.
4 comments:
Nice Jules, now you have a clear picture of what you want to be when you grow up.
Ballerinas are overrated anyway...
:)
Stii, Andi, cand eram mica uram balerinele. Pentru simplul motiv ca mi se pareau prea rigide. Acum le ador. Mi se par cele mai femei dintre femei. Si nu, nu sunt deloc overrated. Acum o sa spui ca asta e un manifest feminist, insa, desi sunt zile cand si eu mi-as dori sa fiu barbat, nu pot sa neg ca inca mi-as dori sa fiu o balerina.
Julesy, Ana-Elena cred ca e una dintre femeile acelea pe care cu totii vrem sa o ardem pe rug, dupa care sa ii luam cenusa si sa o sorbim intr-o lingura de apa, just to posess her powers.
For the record, i never wanted to be a ballerina.
Mai stiu pe unii care vroiau sa fie scafandri :))
PS: DUpa cum am zis, uram balerinele. Eu vroiam sa fiu puscariasa :">
Post a Comment