Oameni reali

Invat, am mult de invatat, cica imi cladesc viitorul. Ma chinuie, nu-mi vine natural, asa ca trebuie sa ma folosesc de orice tertipuri pentru a reusi sa fiu robotelul de care Lenin sa fie mandru. Deja, am un dinte impotriva viitorului...
De cateva zile, m-am mutat la mama in apartamentul in care am crescut, pentru ca acolo, in camera mea, am mai invatat si exista deja o rutina a invatatului. Ma ajuta si, in plus, stau cu mama care e alifia mea de suflet. In pauzele de invatat radem, ne hlizim, sunt hranita de cinci ori pe zi, ne facem masti de fata ca-n zilele liceului meu, primesc saruturi pe crestetul capului for no particular reason iar la sfarsitul zilei stam, una langa alta, cocotate in varful patului si ne uitam la te miri ce emisiuni... din astea, lucruri ce le faci cu mama. Dar asta nu este POSTUL DESPRE MAMA. Ala e un post care dospeste in mine si va vedea odata lumina monitorului, dar nu acum... Am stat cateva zile cu mama in casa copilariei mele si n-am putut sa nu ma gandesc la cel mai extraordinar, frumos, destept, cald, real, o forta a naturii barbat pe care il cunosc si il iubesc... fratele meu. Da. Stau cu mama, scriu despre fratele meu... probabil va trebui sa ma intalnesc cu el, ca sa scriu despre mama...
M-am gandit la el... Cate coape, cate bobarnace, cate picioare in fund, cate alergaturi prin casa? Raspunsul: PREA PUTINE... In cate nopti sau dimineti exagerat de matinale i-am batut la usa camerei si i-am zis: „mi-e frica” si el a zis:” vin imediat.”? Raspunsul: IN TOATE. Mi-am amintit Bridge over troubled waters, melodie ce mi-a trimis-o el candva si pe care am luat-o ca pe o promisiune indeplinita ori de cate ori ma uit inspre troubled waters, mesajele si mailurile lui meaningful care ma scurtcircuiteaza o data pentru ca ele contin lucruri atat de frumoase si absolute si inca o data pentru ca imi sunt destinate mie, sunt cu dedicatie... si mi-am amintit un mail ce m-a scuturat de plans prin primavara anului trecut... un mail in care fratele meu mi-a spus pe nume, Iulia! si mi-a scris mi-am amintit cum am crescut impreuna. Cite ne leaga. Cat ai evoluat. Mi-am amintit cit erai de mica, ce par incalcit aveai (mai tii minte? :)), zbierai si te fereai cind te pieptanam (asa face si Gloria), mancam eternele ratise matinale, apoi ieseam afara... Si acum? Acum esti asa frumoasa. Asa suflet bun... Asa il aveai si cind erai mica. Doar ca protestai. Des. Si vehement. Razi? Te iubesc.

Iti multumesc ca esti coltul insorit din mine. Te iubesc si eu.